Obiective (adică scopul spre care tinde sufletul tău de cocalar și pe care speri să îl atingi folosindu-te de șmecherii, atitudine și neuron):
1. să poți demonstra oricui că ești un macho absolut și că ai abilitatea de a aborda o rapandulă la prima întâlnire
2. să poți descrie pe scurt arta vestimentației și arta conversației într-un dialog în primă auzire dintre tine și o rapandulă picată în plasă
3. să enumeri cele trei elemente atitudinale în cazul unui refuz pe față
4. să enumeri cu rapiditate cel puțin trei texte de agățaț
5. să poți merge în stilul inconfundabil al cocalarilor și șmecherilor de cartier
6. să poți descrie cu exactictate momentele în care poți scuipa
7. să poți fi capabil să pierzi (acest obiectiv poate fi considerat obiectiv general).
Vestimentație și look
1. Tricou Dolce & Gabbana mov strident sau verde fosforescent, pe care să se vadă marca sau măcar să aibă o etichetă clară, concretă, mare. E bine sa porți tricoul ridicat peste burtă – să vadă lumea investiția, să se știe că trăiești pe picior mare. Dacă nu ai tricoul de marcă, nu risca – folosește o cămașa ultra-mulată, cu dungi verticale, descheiată pana la burtă, se se întrevadă podoabele de la gât (despre care vom discuta imediat).
2. Pantaloni trei sferuri, în frumosul ton roșu toreador, potriviți pentru o atmosferă incendiară, având ceva (orice) inscripționat cu negru pe turul lor.
3. Șlapi de plastic, ușori, comozi, albi de preferat, cu emblema PUMA sau NIKE
4. Lanț de aur cu zale, asortat cu brațara din același metal – aceste accesorii nu trebuie să lipsească, iar mărimea lor trebuie să fie considerabilă – recomandarea este ca să existe chiar mai multe lanțoaie dispuse la gât unul peste altul, să te aducă prin greutatea lor puțin aplecat în față.
5. Dacă pe sub unghii se întrevăd ceva urme de jeg, cu atât mai bine – prin asta se dovedește faptul că ești un om muncitor, dar totuși ții la etichetă și le-ai dat cu lac pe deasupra, să lucească-n soare, ca scuterul pe care îl conduci și care trebuie să aibă scris cu markerul pe număr BMW. Dacă-ți va ajunge lacul, dă-te cu el și pe unghiile de la picioare, între 3 până la 5 straturi, dar în nici un caz nu le tăia – lasă-le libere să se dezvolte – ele denotă masculinitate, ferocitate și non-conformism.
6. Nu te spăla pe dinți – e o pierdere de timp – mestecă cingo și vei câștiga zilnic o mulțime de minute pentru agățat rapandule.
7. Nu te spăla nici pe cap, că d-aia s-a inventat gelul. Ți-l recomand pe cel cu sclipici – îți va ascunde mătreața și vei avea niște țepi turtiți splendizi.
8. Dacă ai ceva verzișori, investește în tine – fă-ți un tatuaj temporar (cel permanent doare și strică tenul) sau pune-ți un cercel de titan în buză – te asigur, titanul nu coclește.
9. În mână să ai mereu o cutie de RedBul sau Burn – denotă energie, vitalitate și potență
10. Nu uita ochelarii de ceafă – lentilele lor iți vor proteja ceafa groasă, proapsăt rasă, chiar dacă nu pentru acest scop au fost creați – tu, în prea șmecheria ta, le-ai gasit un alt uz la care cei care au inventat ochelarii de soare nici măcar nu s-au gândit – tu însă, da, analiticule – fii mândru de această descoperire.
Mers și mimică
1. Întotdeauna mestecă cingo și fă câteva baloane – indicat este ca molfăitul să fie vizibil și sonor de la distanță; un punct în plus vei obține de la domnișoara în cauză dacă elasticul din gură va fi strident colorat în albastru, negru sau verde.
2. Mergi lasat pe spate și cu mâinile departate de corp – a la Florin Salam – picioarele un pic desfăcute și azvârlite în față, unul după altul, cu sictir, ca și cum nu dai doi bani pe lumea din jurul tău.. strada (cel puțin trotuarul) e al tău de-acum – fii dur!
3. Scuipă abundent, ca după două tone de apă, între două baloane și o molfăitură – scuipă într-o parte ca nu cumva să te pătezi pe tricou sau pe pantaloni.
4. Nu o privi – fă-te că nu-ți pasă. Deja îi acorzi onoarea de a fi pe trotuarul tău și de a te putea admira.
5. Privirea trebuie să fie semeață și oblică – imagineaza-ți că ai sprâncenele date pe spate, că te uiți în sus fără să caști ochii.
6. Când ajungi lângă ea, scuipă imediat, scuipă cum n-ai mai scuipat vreodată până acum, din toți plămânii – impresioneaz-o cu asta!
7. Întreab-o pe un ton semi-masculin: „Ce faci, pepușa?” apoi privește-o de sus, cu dispreț - nu uita să molfăi încontinuu. În timp ce aștepți răspunsul, poți fredona ceva la modă din repertoriul manelistic, privind într-un punct fix din spațiu.
8. Dacă răspunsul la întrebarea ta este “Bine!”, atunci fii sigur că e a ta – mai ai doar câțiva pași de făcut. În caz contrar (dacă răspunsul nu vine sau fata se întoarce cu spatele), ai mai multe variante de a lua atitudine în fața provocării:
a) Pleci, dar nu uita să îi arunci câteva cuvinte din sufletul tău mare de manelist: “Și-așa erai nașpetă!”. Clefăie, clefăie – concluzia ei trebuie să fie că tocmai a pierdut un macho.
b) Nu pleci și continui conversația aproape de unul singur. Îți sugerez fraza absolut imbatabilă: Ești jmecheră sau nu percutezi? Continuă să plescăi, să scuipi, să o impresionezi. Așteaptă feed-back. Nu va veni, dar așteaptă-l, să se vadă că îți pasă!
c) Folosește unul dintre textele: Pepușa, singurică-singurică? Sau Ejti o zână, ejti un crin, ejti parfumul cel mai fin! Sau Te-am visat la interval – Ejti pepușă, sunt pă val! Sau Bagi cu mine un club? Sau Sunt baștan și am lovele, Jur pă soare și pă stele!
9. O poți privi de-acum, dar rămâi la privirea indecisă de dinainte. Agită-te, zbiară, bulbucă-ți ochii, și cheamă poliția în gura mare!!! Strigă: Să vină Poliția – e absolut ilegal să arăți așa de bine!!! Deja, în secunda doi, o iei de braț, îți ridici doar o sprânceană (pe cea pensată, evident) și îi spui că o arestezi în seara asta. Cântă-i maneaua Vine Poliția, ca să vadă cât talent zace-n tine, cât a putut pierde că nu te-a întâlnit până acum.
10. Când pleci cu ea, las-o un metru în spate, ca să știe cine-i șefu’, să știe cine-i baștanu’ – în nici un caz nu o ține de mână și nu o săruta de la prima întâlnire – prima întâlnire focalizeaza-te pe cingo. Povestește-i despre ultima ta iubită, chiar ultimele aventuri avute – o să îi trezesști compasiune și o să cadă în brațele tale de mascul feroc ce ești și ce te afli.
11. La final, cere-i adresa de mess. Fii pe sistem (Windows de preferat) și abordeaz-o cum ajungi la butoane, cu unul dintre textele urmatoare: C fc? Te ubesq! Sufar pt tn! Ejti ku mn? Dc nu rasp? K, am inteles..bn... u nu vrei sa stie loomea da noi2. Puneti imediat status-ul DND... Vb cu ubi.
Psihologie
În viața ta de proaspăt agățător de rapandule ai avut multe dezamăgiri, multe căderi, dar pe tine întotdeauna te-a salvat muzica de calitate. Când te întorceai dimineața acasă, după o noapte fără succes, alinarea ta era Adi și Florinel sau în cazuri foarte grave Guță. Așa va trebui să procedezi și de-acum încolo, altfel nu ai nici o șansă – adaugă la muzică și câteva sfaturi:
- Mișcă-te în permanență, nu sta pe loc – ele (cotoarbele) sunt statice și te așteaptă acolo, undeva – trebuie doar să ai încredere în farmecul tău de om dat cu gel, pensat, ras (pe cap), etc., etc.
- Dacă până la 1 noaptea nu ai agățat nimic – nu sta până la 5 dimineața – mergi în club sau acasă – mai bine acasă – în club mai iei și bătaie de la frații tăi și vei avea psihicul mult mai labil decât înainte – du-te acasă - și mâine mai este o zi.
- Fă-ți prieten un fost sau actual puscăriaș - de preferință violator - și comunică tuturor noua ta achiziție în materie de amici – ca să realizezi acest obiectiv, ca să ți-l apropii de tine în sensul platonic, evident, trimite-i țigări și reviste până când iese de după gratii – o sa-ți rămână recunoscător și chiar poți obține de la el o scrisoare de recomandare pentru frații tăi care nu te cred încă.
- Dacă a dat norocul peste tine (și va da – ești norocos, știi asta, nu?!) și ai agățat cu textele tale o tânără cu păr bălai, cu nume predestinat Petronela, Elveția, Gigika, etc., nu plăti tu sucul la terasă – o să-ți creeze o stare de disconfort psihic absolut inuman – las-o pe ea să plătească tot și dacă totuși observi urme de îndoială în gesturile ei, propune-i (în cel mai rău caz) să plătiți nemțește.
- Conversația trebuie să lase impresia unui tip cult (adică un tip citit, manierat, romantic, descurcăreț și isteț) dar modern. Nu pica în plasă .Dacă întâmplător va veni vorba de ultima carte pe care ai citit-o, afișează zâmbetul tâmp în colțul gurii, zâmbetul tău de șmecher irecuperabil și explică-i omenește că tu citești numai reviste și numai dacă au poze. Poți să fii sincer până la capăt (sinceritatea o va cuceri și mai mult) și să-i spui că tu nu prea știi să citești – mai mult să... silabisești (cu asta o vei da gata – veți descoperi un prim punct comun - și te asigur că vor urma și altele aceeași direcție ca cea anterioară).
- Dacă nu a dat norocul peste tine, ci pur și simplu te-a izbit ghinionul în plin, nici o cotoarbă nu a căzut pradă avansurilor tale, atunci resemnează-te – mergi (de data asta normal) acasă – apucă-te de făcut altceva – nu e și nu va fi niciodată genul tău de cultură. Citește-l pe Eminescu, învață-l pe Eliade, ascultă-l pe Ciprian Porumbescu și lista continuă. Sună-mă, eventual.
Am scris acestea ca pe un semnal de alarmă, tras din multe locuri ale țării, ca un clopot care să aducă înapoi, prin puterea unui zâmbet, înțelepciunea cea de pe urmă a neamului românesc, prăduit de toți neghiobii, netoții, de toate fosilele cu chip deformat de cercei și tatuaje, care au caracter de reprezentativitate prin bani, prin forță și prin toate lucrurile și faptele care nu ne reprezintă ca nație.
Incultura, prostul gust, demența socială în care ne scăldăm a luat locul valorilor noastre – l-au răstignit pe Caragiale și pe Eminescu cu glume bolnave și insipide, l-au anulat pe Ciprian Porumbescu, pe George Enescu cu manele și cu mesaje sociale răstite în microafoane de drogați și analfabeți; Brâncuși nu mai există decât într-un Târgu-Jiu uitat definitiv. Copiii noștri nu știu ce înseamnă Miorița și Meșterul Manole, nu sunt învățați despre Emil Cioran, despre Petre Țuțea, despre Vasile Alecsandri, despre Mircea Eliade, despre toți cei care au făcut ani grei de torturi în pușcăriile comuniste de la Pitești, de la Jilava și de la Aiud, despre Ștefan cel Mare, despre Mihai Viteazu, despre Iancu Jianu, despre Horea, despre Cloșca și despre Crișan – se învață despre Andreea Esca și Tatulici, despre cronicari sportivi contemporani bâlbâiți, prezentatori meteo și despre politicieni ratați.
Ne-am uitat trecutul prieteni, ne-am întors fața de la Decebal, de la sângele martirilor, de la istoria noastră adevărată. Suntem învățați să privim înainte spre un viitor cosmopolit cu termopane și mașini cu mulți cai putere, spre vile imense și spre averi bancare. Suntem învățați să muncim de dimineață până seara ca să uităm cine suntem cu adevărat, ca să nu avem timp de amintiri și de conștiință, să nu putem vorbi decât în limbajul de lemn al multi-naționalelor sau în limbajul de cartier al maneliștilor care au pus stăpânirea pe țara asta frumoasă și bună, ca să uităm să iubim, ca să uităm să renaștem.
Jignim prin atitudine tot ceea ce este mai frumos – poezia, dragostea, muzica noastră – toate legate de spiritul românesc. Jignim și nu ne este rușine de bătrâni, de copii, de istorie, de martiri și de toți cei care au construit ceva în țara asta și nu s-au lăsat călcați în picioare nici în războaie, nici în temnițe, nici în fața călăilor. Și noi? Avem dreptul să ne apărăm – să o facem!. Nu vă lăsați speriați de o șleahtă în pijamale care nu-și cunoaște originile. Nu vă lăsați călcați în picioare de falsele valori, de scursuri, de „fonfi și flecari”, de alchimiști ai noii lumi de consum, de corporații și de infernul bancar. Să luptăm cu ei pentru că avem cel mai bun aliat – Istoria Neamului Românesc!
Treisprezece ani de închisoare... Aveam doar o hăinuţă de puşcăriaş. Ne dădeau o zeamă chioară şi mămăligă friptă. M-au bătut... M-au arestat acasă. Nici nu ţin minte anul... Când m-au anchetat am leşinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari şi pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sunt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu laşitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase... Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităţi. (PETRE ȚUȚEA)
PASS