DESPRE MILOSTENIE

Între pereți impersonali, de piatră,

Stau mâini împreunate la pervaz…

Se roagă, se-ncălzesc sau doar așteaptă

Amprenta altei clipe pe obraz.

Căci nici un orologiu sau clepsidră,

Nici un medicament sau elixir,

Nimic nu reușește să cuprindă

Răsfrângerea secundelor în șir.

Ei au ajuns bătrâni peste voință,

Privindu-ne din prag cu ochii goi.

Să dezlegăm din suflete căință,

Să îi iubim! Bătrâni vom fi și noi.

Iar dacă i-am vedea și i-am cunoaște,

Umilii noștri, buni și triști părinți,

Am plânge înmiit în zi de Paște

Cu ochii îndreptați spre ei și Sfinți.

D.P.

Mergând spre Sfânta Biserică, ai fost întâmpinat de un om sărac şi gol care tremura de frig, iar tu, fericite, dezbrăcându-ţi o haină, ai dat-o celui sărac voind a ispiti dacă Dumnezeu iţi va răsplăti însutit după făgăduinţă, pentru care îţi cântăm: Bucură-te, că văzând pe cel gol nu ai pregetat a te dezbrăca şi a acoperi goliciunea lui, Bucură-te, că acestea le faceai pentru a ispiti şi pentru a te convinge că Cel arătat în vis nu era înşelăciune, Bucură-te, că mai mergând puţin drum te-a întâmpinat un om cu haine albe, Bucură-te, că acesta ţi-a întins o pungă cu galbeni, Bucură-te, căci luându-i, ai pornit spre Biserică, Bucură-te, că apoi mustrându-te conştiinta, te-ai întors să dai banii acelui om, Bucură-te, că întorcându-te nu l-ai mai aflat, Bucură-te, că întrebând de el, toţi ziceau că nu l-au văzut, Bucură-te, că atunci ţi-ai dat seama că cele arătate în vis au fost adevărate, Bucură-te, că pentru a face milostenie, te sârguieşti foarte, Bucură-te, că pe cei zgârciâţi mereu îi mustrai, Bucură-te, că pe toţi spre milă îi îndemnai Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Parinte! (Acatistul Sfantului Ioan cel Milostiv)

Voi începe, prieteni, cu puţinele mele cuvinte pe care limba şi mintea mi le consacră să definesc milostenia, pentru ca la sfârşitul acestei planşe să o putem recunoaşte nu doar ca simplu cuvânt de dicţionar, ci ca simbol creştin.

Milostenia este ceea ce se află dincolo de spirit, înrădăcinat în noi, parte din divin şi culegătoare de roade spirituale. Milostenia este liantul care îl leagă pe om de om şi transcede astfel de la spirit la făptură, prin gest – milostenia nu se poate face doar cu gândul, ci întru’ gând bun prin faptă sau cuvânt.

Milostivi fiind, parcurgem o etapă spirituală elevată, reuşind prin divinul din noi să ne mântuim, să ne curăţim de rău, de păcăt, de trufie, de amarul lumesc nesfârşit. Milostenia trebuie să nu aibă convergenţă cu bogăţia, cu averea – milostiv trebuie să fie şi cel bogat şi cel sărac deopotrivă. O mână întinsă la nevoie valorează negreşit infinit mai mult decât cateva kilograme de aur sau milioane de euro. Milostenia, spunea Hristos, foloseşte mai mult celui care o face decât celui care o primeşte. Darul adus la templu de o vaduvă săracă ce a aruncat în cutie doi bani a fost mai bine primit decât mulţimea de bani pe care au dat-o cei bogaţi deoarece „ toţi au aruncat din prisosul lor, pe când ea din saracia ei a aruncat tot ce avea, toata avuţia ei“, scriu Mucenicii.

Sfântul Ioan Gură de Aur, în Cuvântul la Duminica a 21-a dupa Rusalii face lumină asupra entităţilor noastre prin prisma averii : sarac este cel însetat de a avea multe, iar bogat este cel care se multumeşte cu puţin.

Sfantul Ioan Casian, în Cele opt gânduri ale răutăţii, vorbind despre patima iubirii de arginti, spune : “mai bine este a da decât a lua”.

Sfântul Simeon Noul Teolog îi condiţionează pe bogaţii care vor să îl urmeze,  să îşi lepede averea, iar celor săraci le spune să stăruiască în răbdare.

Sunt numai câteva exemple din Biblie care ne îndeamnă la asceză creştină prin milă. Fac referire la mila creştină adică la într-ajutorare dar şi la iubire, iertare, înţelegere în faţa greşelii, la OMENIE într-un cuvânt, Omenia reprezentând transcendenţa milei divine în omul creştin. Citeam de curând o carte scrisă de către Dan Puric în care se supuneau logicii şi sufletului nostru o serie de fapte martirice ale celor care au suferit în puşcăriile comuniste, suferinţă absurdă privită de către scriitor din perspectiva înnobilării Dumnezeieşti a acestui neam. Îmi permit să completez cele scrise de către Dan Puric cu caracterul milostiv pe care l-au  arătat aceşti martiri faţă de torţionari, faţă de călăi, faţă de inumanitate – nu i-au înjurat, nu i-au ponegrit, nu i-au scuipat, nu au folosit mijloacele nefireşti şi neomeneşti, ci au fost solii omeniei – au răspuns la inuman cu milă, iertând. Iată că milostenia capătă nuanţe absolute, de esenţă spirituală şi transcedentală. Milostenia are formulele sale construite de către om pentru a se apăra sau pentru a-şi pune o mască. Mila nu are un sinonim literar, mila este unică în orice raport. Caritatea spre exemplu face parte din filosofia materialistă – nu cuprinde iertarea.  Spunea François de la Rochefoucauld Clemenţa este, aparent, o varietate a milei. În realitate, ea se practică uneori din vanitate, alteori din lene, adeseori din frică, şi aproape întotdeauna din toate aceste trei motive laolaltă. Iisus a fost milos când a cerut Tatălui milă pentru călăii lui : « Tată, Iartă-i că nu ştiu ce fac » şi atunci, când a rostit această frază, ne-a mântuit pe toţi.

Putem face deci o paralelă a milosteniei între istoria acestui neam şi cartea sfântă – cele două istorii sunt presărate cu exemple de milostenie – nu bogăţia strânsă la chimir ne va aduce mai aproape de cer şi nu podoabele, crucile de aur masiv, icoanele sculptate în platină şi purtate la gât ne vor călăuzi spiritul, ci înfrăţirea cu ceilalţi, omenia faţă de aproapele nostru – omul, animalul, planta, piatra de pe drum care trebuie şlefuită cu mână creştină, abordând-o cu milă şi înţelepciune.

Există o învăţătură Dumnezeiască, interpretată de cele mai multe ori greşit – « Fericiţi cei săraci, cu Duhul », spune învăţătura şi este piatra de temelie a milosteniei şi a mântuirii –  aceste cuvinte nu fac nici pe departe referire la cei săraci cu duhul, adică la cei fără judecată, fără discernamânt, la cei care nu cunosc şi trăiesc în întunericul neştiinţei, ci la cei săraci cu adevărat, care rămân fericiţi având Duhul în ei « căci a lor va fi Împărăţia Cerurilor », spune mai departe Biblia - aceştia sunt mai bogaţi înmiit având alături de ei Duhul Sfânt, decât cei care poartă măşti de credincioşi sau de păstrători ai Tainelor Sfinte.

Spunea Părintele Arsenie Papacioc, unul dintre marii creştini ai lumii noastre, făcând referire la iluminarea spirituală a neamului întreg prin milostenie :  Unde ne merge bine, acolo nu sporim. Unde-i mai greu, acolo te curăţeşti mai sigur. Acolo unde nu eşti cioplit, eşti necioplit . Sfântul Apostol Pavel se bucura de slăbiciunile lui, de strâmtorări, de nevoi şi trebuinţe pentru că Domnul i-a zis: “Puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune”.

  Şi oare nu avem noi un cult al milosteniei ? Nu este cântat acest cult în baladele şi doinele noastre, nu le este povestit copiilor în poveştile româneşti, nescrise poate multe dintre ele ? Nu simţim nevoia de a fi milostivi, atunci când un semen de-al nostru ne cere ajutorul şi dacă nu i-l putem da nu simţim o povară ce ne apasă pe umeri, nu din pricina neputinţei, ci din pricina lucrurilor lumeşti la care suntem subjugaţi fără voia noastră ? Aceste întrebări, retorice dealtfel, transpun milostenia în fiinţa noastră – ştim că o avem, ne naştem cu ea, pentru că face parte din Harul Ceresc, Har ce ne înzestrează pe toţi de la naştere cu Taina Mântuirii. Şi dacă totuşi nu simţim în noi acest Har nu însemnă că l-am pierdut – Nu îl putem pierde – el se află acolo, trebuie doar să îl căutăm în cotloanele sufletului nostru, ca pe o lumină.

Iată, drept pildă, mila aratată de ciobanul molovean din Mioriţa celor 2 călăi ai săi – nu îi condamnă, nu îi judecă, ba mai mult, îşi acceptă soarta cu o milă rostită testamentar până la lacrimă, rugându-i să îl îngroape creştineşte după ce îşi vor fi terminat „treaba”, alături de cele mai dragi şi însemnate lucruri din viaţa lui. Ciobanul, omul încreştinat, arată milă în faţa vieţii care este trecătoare şi în faţa sorţii care este neclintită; milostenie faţă de propria mamă pe care nu vrea să o îndurerezeze cu moartea sa, ci să o bucure cu viziunea asupra renaşterii sale prin căsătorie. În câteva versuri, avem parte de un exemplu al milosteniei absolut, de o firească şi tainică creştinătate a omului.

Spuneam că milostenia este o Taină ascunsă în noi de la naştere, inspirat fiind de un citat din Biblie : … când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii… când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta sa fie într-ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie… Iată cum milostenia se defineşte ca Taină prin însăşi esenţa ei – fapta de milostenie vine dintr-o Taină şi trebuie să rămână o taină între tine şi divinitate – parcursul mântuirii consistă în păstrarea secretului – divulgarea lui din trufie, destramă inevitabil această frumoasă piramidă a mântuirii noastre.

Dizolvarea barierei principiale dintre noi şi ceilalţi prin milă creştină, conferă sufletului nostru mântuire prin jertfă spre binele celuilalt ; aici, în creştinism, milostenia capătă forma ascetică prin non-definiţie – taina nu se poate defini, aşa cum am încercat eu la începutul acestei planşe - iată greşeala voită la care vă rog să cugetaţi!

Nu certa pe cel batjocoritor ca sa nu te urasca; dojeneste pe cel intelept, si el te va iubi. Da sfat celui inţelept, si el se va face si mai intelept; invata pe cel drept, si el isi va spori stiinţa lui. Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu si priceperea este stiinta Celui Sfant. Caci prin Domnul se vor inmulti zilele tale si se vor adsuga tie ani de viata.”

            Necondiţionat suntem îndăruiţi cu divin. Mergeţi, deci, Cu Pacea în inimă şi Lumina în  suflet şi fiţi milostivi celor asemeni vouă, vieţilor voastre, sorţilor hărăzite şi aduceţi piatra la forma cubică a existenţei!

Am scris acestea pentru Centrul de Îngrijire și Asistență Sociala Slobozia. Centrul are în grijă peste 100 de persoane cu dizabilități psihice și motorii, majoritatea bătrâni. Dacă veți putea ajuta acest Centru de Îngrijire în orice fel, vă rog să o faceți. Telefonul de contact al D.G.A.S.P.C. Ialomița - Centrul de Îngrijire și Asistență Slobozia pe care eu îl am este 0243/233020. Adresa Centrului : str.Lacului, nr.6, jud.Ialomița, Romania.

PASS